Bucataria traditionala romaneasca este perceputa gresit in strainatate

Maestrii culinari din Romania, care sunt specializati pe bucataria noastra traditionala, ar trebui sa se puna foarte serios pe treaba, sa invete o limba de circulatie internationala si sa promoveze apoi la modul foarte serios bucatele nationale atat in cadrul tarilor Uniunii Europene cat si pe alte meleaguri deoarece, in prezent, exista o perceptie complet sucita asupra obiceiurilor culinare romanesti si te ingrozesti de-a dreptul atunci cand descoperi cam ce stiu strainii despre bucataria romaneasca si, in general, despre dietele practicate in tara noastra.

Popularizarea mai larga a meniurilor romanesti nu doar ca va putea aduce un plus de imagine foarte de folos turismului local, dar se pot astfel impune la nivel international si multe dintre preparatele nationale sanatoase, originale si gustoase, destul de greu de gasit pe la alte popoare. Suplimentar, printr-o astfel de campanie promotionala bine pusa la punct se vor putea schimba in bine si standardele unor restaurante romanesti de duzina, responsabile practic pentru imaginea proasta a bucatariei romanesti in strainatate.

Atunci cand vin in Romania, strainii vor sa cunoasca indeaproape tara in care isi petrec concediul si nu se vor lasa multa vreme dusi cu zaharelul mancand mereu la restaurantul hotelului unde sunt cazati ci ei vor alege sa cineze si in locatii inedite, acolo unde cred dansii ca poti simti din plin specificul local. Din pacate insa meniurile oferite de multe dintre restaurantele romanesti sunt atat de neinspirate si repetitive incat nu te mai miri deloc atunci cand citesti pe Internet ca in Romania se mananca de obicei mamaliga, fiarta sau prajita, ca mancarea romaneasca este mult prea picanta sau ca tuica si palinca sunt atat de tari incat risti sa te imbeti inainte de a gusta primul fel de mancare.

In multe locuri se crede chiar ca bucataria traditionala romaneasca nu este deloc variata, aparand acolo ca recomandari culinare "de top" tot felul de ciorbe romanesti, tochitura moldoveneasca sau celebra mamaliguta cu branza de burduf. Nimeni pana in prezent, la nivel oficial sau neoficial, nu a promovat pe scara larga diversitatea bucatariei traditionale romanesti in mai multe limbi de circulatie internationala, iar acest lucru se simte din plin atunci cand consulti Internetul sau discuti pe aceasta tema cu amicii tai apropiati din alte parti ale globului pamantesc.

Mai rau este faptul ca bucataria noastra nationala nu e deloc vazuta de catre straini ca o bucatarie sanatoasa ci dimpotriva, perceptia generala este ca romanii mananca prea gras, prea sarat si in portii uriase, dar cu totii stim ca nu e asa, si retetele noastre delicioase de post ar putea constitui oricand baza unei carti foarte serioase de bucate, dorita de catre vegetarienii inraiti din intreaga lume. In Romania, aproape orice gospodina poate incropi repede un meniu sanatos, cu ingrediente nu foarte scumpe si proaspete, iar cuptorul, aburii si gratarul se folosesc mult mai des decat isi inchipuie cei care se grabesc sa critice bucataria noastra traditionala.

Daca este sa judeci bucataria romaneasca prin prisma ideilor si articolelor vehiculate in presa internationala, atunci risti sa te trezesti in plina atmosfera pasoptista, deoarece cam asa e descris stilul culinar national, unde esti servit, pe langa mamaliga, cu dulceata si apa rece, cafea turceasca si placinte poale-n-brau. Mancarurile traditionale romanesti recomandate sunt cele taranesti, lipsind complet arta culinara bogata a oraselor si targurilor de provincie. Chiar si romanii au aceeasi perceptie asupra propriei bucatarii traditionale, pentru cei mai multi mancarea taraneasca fiind automat si singura mancare traditionala a noastra.

Pentru a se reusi totusi o promovare larga si corecta a bucatariei traditionale romanesti este bine sa se inteleaga faptul ca preparatele destinate meselor festive nu sunt neaparat si reprezentative pentru arta culinara romaneasca si de aceea frigaruile, placintele cu branza, ciorbele de carne afumata sau tochitura nu trebuie automat incluse in lista preparatelor romanesti specifice. Foarte putini romani de fapt le si consuma pe acestea in mod frecvent, preferandu-se de obicei un alt tip de meniu, respectiv unul bogat in carbohidrati din surse vegetale, proteine din oua, lactate, branzeturi si carne precum si grasimi provenite din omniprezentul ulei de floarea-soarelui si, mai rar, din unt sau untura de porc.

Un specific al bucatariei traditionale romanesti este cu siguranta dat si de dimensiunea religiosului, astfel aparand cu timpul si la noi ca in multe alte spatii crestine retete numeroase de post, care propun un stil alimentar si de viata vegetarian, dar cu particularitati locale. Unii romani au optat si opteaza de sute de ani pentru meniurile de post, renuntand complet la consumul de carne si alte produse animale pe cand altii, mai putin religiosi, au preferat sa combine carnea cu mesele de legume si zarzavaturi. Amintind de carne, este iarasi bine de promovat pe scara larga si obiceiul romanesc de a conserva sanatos carnea, carnatii, sunca si alte derivate nu prin congelare ci prin depunere in pat de untura sau in ulei vegetal, saramura si asa mai departe, astfel evitandu-se multe dintre problemele de sanatate pe care le ridica in prezent alimentele congelate pe termen lung.

Trecand de la felurile principale catre desert sau aperitive merita sa amintim ca specificul bucatariei noastre traditionale nu este dat nici de masline, nici de cascaval ori de salata de icre si nici de placinte sau cozonaci ci mai degraba de combinatia maiastra de alcool moderat ca tarie si retete inspirate de oferta bogata a traditiei locale unde ciupercutele, legumele de sezon, fructele, branzeturile si iaurtul s-au combinat la nesfarsit creandu-se astfel mii de retete atragatoare atat prin simplitatea lor cat si prin valoarea lor nutritionala.

Unii dintre romani au, ce-i drept, si prostul obicei de a pune pe masa tot ceea ce cred ei ca demonstreaza nivelul lor de prosperitate si, din aceasta cauza, strainii cred ca acesta este modul in care romanii mananca si traiesc in fiecare zi, dar stim cu totii ca nu e asa si ca nu intotdeauna carnea, carnatii, tuica sau muschiuletul de vita sunt si ceea ce iti doresti sa consumi in saptamana respectiva. Laudarosenia aceasta, manifestata mai ales atunci cand ai oaspeti la masa, a si facut de fapt mult rau bucatariei nationale, pierzandu-se din vedere alte aspecte mai sanatoase si mai reale ale artei noastre culinare. Avem deci o bucatarie bogata, bine diversificata si sanatoasa si e bine sa stim acest lucru si sa nu ne incarcam cu un stres suplimentar de fiecare data cand mancam varza alba si nu broccoli sau ulei de floarea-soarelui si nu ulei de masline la prima presa.