Conform informatiilor de care dispunem pana la aceasta data, in Grecia antica exista o oarecare civilizatie alimentara, servindu-se si in acele vremuri cele 3 mese zilnice cu ajutorul unei vesele si a unui set de tacamuri adecvate. Grecii isi spalau mainile inainte de masa, dar furculita nu era cunoscuta in acele vremuri ci doar lingura si cutitul pentru taierea carnii.

La micul-dejun grecii consumau cu placere painea de grau sau de orz, fructe proaspete si uscate, masline, smochine si vin in care puteau sa nu sa inmoaie din cand in cand painea lor preferata. Gospodinele introduceau mierea de albine si branzeturile in faina din cereale si obtineau preparate gustoase sub forma de lipii, gatitul la cuptor fiind necunoscut pana tarziu, dupa asimilarea grecilor de catre romani.

Pranzul se servea tot la amiaza ca si in zilele noastre si consta din cereale preparate in diverse forme, branzeturi, carne si peste, ulei de masline, fructe, salate si legume facute piure sau in supe diverse. Din pacate orasele mari nu erau deloc bine aprovizionate cu legume si fructe, fapt pentru care existau deseori dezechilibre alimentare cauzate de absenta unor nutrimente esentiale din alimentatie.

Cina se servea la apusul soarelui si putea include preparate diverse in functie de statutul social al gazdei. Tot la cina se puteau tine si celebrele bancheturi grecesti, rezervate exclusiv barbatilor, cu exceptia dansatorilor si a curtezanelor. Fructele uscate, nautul prajit, nucile sau castanele acompaniau servirea vinului, iar legumele, carnea de vanat, de miel, de pasare si cea de gasca erau furnizate din mediul rural contra unor preturi deloc mici.

Singurele produse mai accesibile pentru populatia saraca din orasele Greciei antice erau carnea de porc, uleiul de masline, vinul ieftin, unele branzeturi, cerealele si fructele uscate, lipsind din aceasta cauza foarte multe nutrimente utile din dieta obisnuita a grecilor de rand. Vitele se cresteau sporadic, iar grecii nu prea le sacrificau decat cu ocazia unor mari festivaluri religioase cand aduceau jerfe si zeilor vremii.

Atena, in perioadele sale de varf, beneficia de comertul cu alimente primind peste, caracatita si fructe de mare din insulele grecesti precum si fructe si legume proaspete de la fermele din imprejurimi, dar care veneau la preturi deloc atragatoare. Apa de izvor se consuma din belsug si cu mare placere fiind preferata apei din puturi. Vinul si miedul de asemenea apareau des la ospetele grecilor, vinul fiind de regula indoit cu apa de izvor.

Grecii aveau o cultura alimentara destul de solida, bazandu-si tehnicile culinare pe observatii si experimente practice si neindraznind sa faca nimic din ceea ce ar fi putut supara "zeii". Se foloseau de multe ori condimente, bauturi si preparate cu rol in stimularea digestiei, iar vegetarianismul era o practica obisnuita si tinuta la mare cinste. Din pacare insa agricultura lor sporadica nu a putut sustine vegetarianismul ca stil de viata in special in aria marilor orase ale Greciei.

Excesele alimentare si opulenta culinara nu au fost niciodata promovate de catre vechii greci, acestia preferand simplitatea si bunul gust inclusiv in plan alimentar. Austeritatea si respectul fata de mancarea in sine au punctat dintotdeauna traditiile alimentare ale Greciei, fiind binecunoscuta atitudinea lor critica fata de persi si alte popoare care practicau rasfatul culinar si risipa de alimente. Maestrii bucatari nu au reusit din aceasta cauza sa faca o cariera in acele vremuri pana foarte tarziu, in perioada imperiala a cuceritorilor romani.

La masa, grecii sedeau de obicei pe scaune, servind preparatele cu ajutorul lingurilor sau cu mana si promovand de aceea o igiena alimentara necesara unor asemenea conditii de servire a mesei. Doar la banchete oaspetii se asezau pe sezlonguri confortabile, lasand centrul camerei liber pentru dansatori. Uneori in loc de platouri de servit se puteau folosi de-a dreptul felii mari de paine, dar casele bogate detineau o buna colectie de vesela si tacamuri confectionate adesea din metale nobile.

Dieta grecilor din antichitate nu era, asa cum se poate vedea, nici echilibrata si nici fundamentata pe niste baze stiintifice reale, lucru oarecum surprinzator pentru parintii civilizatiei europene. Din aceasta cauza speranta de viata pentru greci era destul de scazuta, cu putin peste 30 de ani atat la femei cat si la barbati, iar responsabili pentru aceasta stare de lucruri au fost nimeni altii decat liderii succesivi ai provinciilor grecesti care s-au ocupat mai degraba de razboaie decat de agricultura, lipsindu-si astfel concetatenii de o alimentatie sanatoasa si echilibrata.

Nu altfel stau lucrurile si in zilele noastre atunci cand politicienii isi muta atentia de la problemele populatiei care ii voteaza si aleg sa puna in aplicare cu totul alte proiecte decat cele care privesc bunastarea generala. Avalansa de boli cu substrat alimentar, prezenta constanta a parazitilor si a bacteriilor in viata noastra precum si lasarea destinelor agriculturii pe mainile amatorilor ne pot scurta si noua simtitor speranta de viata daca nu avem noroc atat de politicieni mai seriosi cat si de profesionisti veritabili care sa le poata oferi acestora solutii dintre cele mai bune macar in planul alimentatiei publice daca nu si pentru alte domenii.

Autor:  Lucia Mihailescu