Bucataria tatara este un cumul de influente: bulgare (katyk, bal-mai, kabartma), chinezesti (ceai, pelmeni), uzbekistane (pilaw), est europene etc. In ciuda influentelor, nu si-a pierdut din caracteristicile de baza. Ba mai mult, s-a diversificat.

Cei care au degustat preparate din bucataria tatara s-au declarat incantati de combinatiile neobisnuite de alimente, de gustul bogat, precum si de ospitalitate. Tatarii isi servesc musafirii cu ce au mai bun. De pe masa nu lipsesc: sherbet, chak-chak (piftele din aluat cu miere de albine), ceaiul parfumat etc.

Dezvoltarea bucatariei este pusa, de multe persoane, pe seama asezarii geografice. Datorita padurilor din nord, stepei si bazinului hidrografic format de raurile Volga si Kama, tatarii si-au dezvoltat comertul foarte mult si astfel au intrat in contact cu diverse civilizatii. Acesta este motivul pentru care s-au familiarizat de mult timp cu fructele uscate, orezul, ceaiul, condimentele, plantele aromatice etc.

In bazinele hidrografice s-au cultivat cu precadere fructe. Din padurile din nord se culegeau alune, menta, macris etc. Tot in nord se practica si apicultura. Ciupercile, in schimb, se folosesc de putin timp si mai mult in randul populatiei urbane.

Intrucat, din punct de vedere religios, tatarii sunt musulmani, se supun regulilor alimentare impuse de islam, si anume:
- Sheriat, legea suprema a Imperiului Turc, interzice consumul de carne de porc, precum si de anumite pasari (soim, lebada – considerata pasare sacra);
- fiecare masa incepe si se incheie cu spalarea mainilor si cu rostirea unei rugaciuni;
- barbatii si femeile mananca separat;
- nu se bea vin, intrucat se considera ca oamenii isi pierd mintile din cauza lui;
- in a noua luna a calendarului musulman, persoanele cu varsta peste 12 ani nu au voie sa manance si sa bea nimic decat dupa apusul soarelui, timp de 29-30 de zile. De altfel, moderatia este recomandata drept stil de viata.

Reguli la masa:
- asaza-te la masa cat mai repede dupa ce a fost pusa mancarea. Nu-i lasa pe comeseni sa te astepte prea mult;
- mananca cu mana dreapta;
- nu atinge hrana celorlalti;
- mananca cu moderatie pentru a avea corp sanatos, memorie buna si minte limpede.

In general, se consuma carne, produse lactate (smantana, unt, lapte batut) si legume. Carnea de pui si cea de berbec sunt printre preferate. Inainte, carnea de cal era fiarta, apoi sarata si uscata.

Masa traditionala tatara
- supa fierbinte (shulpa, tokmach) (cu carne, peste, ciuperci, legume etc.). Uneori, cu ocazia unor ceremonii, se serveste supa cu pilman (galuste cu carne);
- felul principal. In general, consta in carne, cartofi si cereale. Carnea e fiarta, apoi rumenita cu morcovi si ceapa. Cartofii fierti, in schimb, se mananca cu ridichi. Cu prilejul unor sarbatori, se pregateste pui umplut cu oua in lapte (tutirgan tawiq);
- diferite produse din aluat;
- desert servit cu ceai.

Painea se pregatea in mod traditional din faina de orez. Numai persoanele cu posibilitati financiare isi permiteau paine din faina de grau.

Alte mancaruri din bucataria tatara
- Balis (bucati de carne mai grasa, amestecate cu cereale si gatite in vase de lut). E una dintre cele mai vechi retete tatare;
- Tutirma (intestine umplute cu ficat maruntit si orez sau mei);
- Pilaw (pilaf servit mai ales la petreceri);
- Qabartma (clatite din aluat dospit, mancate fierbinti si cu unt);
- qistibi (tarta din cartofi pisati);
- Bales (aluat umplut cu carne de vita / gasca / rata amestecata cu cartofi sau cereale). Se pregateste la ocazii speciale;
- Ocpocmaq (tarta traditionala facuta din foi umplute cu ceapa si carne mai grasa. Mai tarziu, a fost inclus in reteta si cartoful).

Deserturi
- celpek (clatite prajite);
- qatlama (rulada cu seminte de susan, seminte de mac, iaurt);
- pastet (placinta dulce cu fructe uscate si gemuri);
- Chak-chak (bilute din aluat cu miere de albine. Se pregatesc de catre mireasa, acasa la mire, in ziua nuntii).

Bauturi
- Ayran (lapte batut amestecat cu apa rece);
- Quas (faina de orez si malt);
- sirbat sau sherbet (din miere de albine si fructe dulci. Inainte se servea acasa la mire).

Autor:  Alina Tibichi