Si bicarbonatul de sodiu, si praful de copt sunt agenti de crestere (sunt pusi in compozitii inainte ca acestea sa fie bagate in cuptor).
Diferenta apare cand e vorba de restul ingredientelor dintr-o reteta.

Bicarbonat de sodiu
- bicarbonatul de sodiu este de baza;
- daca nu e amestecat cu un acid, da un gust usor amar preparatelor;
- pentru ca nu are aciditate, aluatul nu creste;
- cand e amestecat cu ceva umed si un ingredient acid (iaurt, lapte batut, miere de albine, ciocolata), apar bule de dioxid de carbon. Acestea, in conditiile unei temperaturi ridicate, fac ca ingredientele sa-si mareasca volumul;
- daca pui prea mult bicarbonat de sodiu, prajitura va avea un gust metalic.

Praf de copt
- contine bicarbonat de sodiu, un agent acidifiant (crema de tartar) si un agent de uscare (de obicei, amidon);
- intrucat are si acid, si baza, e adaugat in retete cu ingrediente al caror gust e neutru (cum ar fi lapte);
- e folosit, in general, pentru biscuiti si prajituri;

- exista praf de copt cu o singura actiune si praf de copt cu dubla actiune. Primul trebuie amestecat cu ceva umed (asadar imediat ce l-ai pus in aluat, baga-l la cuptor). Al doilea, in schimb, reactioneaza in doua faze;
- trebuie mai intai amestecat cu ceva lichid si, pe cat posibil, la caldura, pentru ca ingredientele din care e facut sa reactioneze intre ele si sa determine cresterea volumului aluatului.

Cum se prepara praful de copt
Ca sa obtii o lingurita de praf de copt, amesteca 1/2 lingurita de crema de tartar cu 1/4 lingurita bicarbonat de sodiu si 1/4 lingurita amidon de porumb (acesta absoarbe umiditatea si previne formarea bulelor inainte sa bagi aluatul in cuptor).

Sa spunem ca vrei sa folosesti praf de copt in loc de bicarbonat de sodiu. Primul deja are acid si agent de crestere (o reteta care cere bicarbonat de sodiu trebuie automat sa aiba si un ingredient acid).
Problema este ca praful de copt are cam o treime bicarbonat de sodiu si doua treimi alte ingrediente. Asa ca, desi ai nevoie de un aluat care sa creasca, nu va creste suficient intrucat folosesti doar o treime din cantitatea de bicarbonat de sodiu ceruta de reteta.

Daca, totusi, continui, ai putea tripla cantitatea de praf de copt, dar din cauza ingredientelor complementare din el, vei observa o mica diferenta de aroma la produsul final.
Alta situatie neplacuta ar fi ca acizii extra din reteta sa faca ca aluatul sa creasca repede, apoi sa se lase. Asadar, indiferent de caz, nu e bine.



Depozitare
Si praful de copt, si bicarbonatul de sodiu isi pierd din putere daca sunt tinute in loc calduros (cum ar fi bucataria). Pentru cele mai bune rezultate, arunca-le dupa sase luni.
Depoziteaza-le intr-un loc racoros, intunecos si cu putina umiditate.

Cum verifici valabilitatea?
Bicarbonatul de sodiu rezista mai multi ani, depozitat in conditii propice. Ai uitat de cand ai cumparat bicarbonatul de sodiu? Testeaza-l.
Intr-un bol cu 2 lingurite de otet pune un sfert de lingurita de bicarbonat. Daca se formeaza bule instant, e bun. In schimb, daca rezulta ca un fel de pasta, arunca-l.

Praful de copt trebuie inlocuit o data la 6-12 luni. Ca sa verifici praful de copt, amesteca cca 110 ml apa fierbinte cu o lingurita de praf de copt. Daca se formeaza bule, e ok.

Autor:  Alina Tibichi