Hanu Ancutei este un nume care ne aminteste instant de vremea scolii, lecturile obligatorii a lui Sadoveanu, insa putini dintre noi stim, sau constientizam, ca marele nostru scriitor, in povestirile lui, se referea la un restaurant cat se poate de real, care a supravietuit istoriei, pentru a ne primi si pe noi, cu aceeasi ospitalitate cu care primea vechii negustori, care se odihneau la adapostul oferit.

Hanu Ancutei, restaurant atestat de unele scrieri inca din secolul al VIII-lea, este amplasat in drumul negustorilor ce merg de la Roman inspre Suceava sau inspre Iasi. Intr-un document din 1876, Hanu Ancutei, "ratesu de la Ancuta", era descris avand 4 odai pentru musafiri, una pentru crasmari, iar alta pentru hangiu si 2 camere de odihna. Alipit se regasea grajdul. Imaginea hanului a fost frumos surprinsa de Mihail Sadoveanu: "Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate. Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele." Caracterul sau pronuntat de cetatea se poate remarca si acum. Intreband ospatarii de ce este atat de intuneric inauntru hanului, ni s-a raspuns ca acele geamuri prelungi, dar extrem de mici in latime, au fost special concepute pentru a nu permite hotilor sa intre in cladire.

Pe langa adapost, hanul oferea oamenilor si prilej de petrecere "În cuprinsul lui puteai oplosi oameni, vite si carute si nici habar nu aveau din partea hotilor... Portile stateau deschise ca la Domnie. Si prin ele, în zilele de toamna, puteai vedea valea Moldovei cât batea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pâna la Ceahlau si Halauca. Iar dupa ce se cufunda soarele inspre taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri, - focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zebrelite. Contenea cate un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestile..."

Cladirea a rezistat peste vremuri, pana in 1943, cand proprietarul a decis sa o darame. Insa hanul a renascut, iar acum isi asteapta din nou mesenii, in aceeasi atmosfera de altadata, si cu aceleasi delicioase mancaruri traditionale moldovenesti. Aici puteti degusta numeroase feluri de mancare, pregatite conform traditiei, si sa savurati la sfarsit deserturi delicioase (alivenci, poale'n brau, pere in vin etc). Restaurantul are si un "souvenir shop", de unde puteti cumpara farfurii personalizate cu chipul si fragmente din scrierile lui Sadoveanu, aidoma cu cele in care sunteti servit in restaurant.

Autor:  Daniela Tiba