Gratie numarului mare de bucatarii traditionale din intreaga lume, in prezent numarul sosurilor care pot fi preparate ca ingredient pentru diferite feluri de mancare este de ordinul sutelor, iar gustul si aroma lor variaza de la nuantele subtile pana la nuantele mai puternice si pline de complexitate. Se stie totusi ca toate aceste sosuri pot fi clasificate destul de corect plecand de la metodologia elaborata in secolul al 19-lea de catre maestrul Antonin Careme, care a reusit atunci sa identifice 5 mari clase ale sosurilor culinare, unde sa poate fi incluse fiecare dintre sutele de sosuri existente in intreaga lume.

Conform clasificarii stabilite de catre francezul Antonin Careme sosurile de baza de la care plecand se pot apoi crea alte si alte variante sunt intr-o ordine aleatorie urmatoarele:
1. Sosul-crema alb Bechamel;

2. Sosul alb Veloute, din zeama de carne ingrosata cu faina, smantana sau alte ingrediente;
3. Sosul brun Espagnole, fie din rosii, fie in amestec cu supa de de oase si/sau legume;
4. Sosurile Hollandaise si Mayonnaise pe baza de unt, zeama de lamaie si/sau oua;
5. Sosul Vinaigrette, pe baza de ulei si otet.

Cele 5 sosuri de baza au fost dintotdeauna folosite in bucatariile din intreaga lume ca baza de la care se poate porni in crearea de sosuri diverse, fie albe, fie brune, care mai apoi sa fie utilizate la feluri principale, gratare, mese de peste, paste sau deserturi. Desi au existat incercari de-a lungul timpului de a se mari lista sosurilor de baza cu altele, considerate de asemenea ca sosuri majore, nu s-a reusit acest lucru nici pana in ziua de astazi, clasificarea propusa de maestrul Antonin Careme reusind sa treaca cu succes proba timpului.

Autor:  Lucia Mihailescu