Desi suna putin ciudat, termenul de eco-dieta a fost special inventat pentru a se incuraja si pe viitor bunele obiceiuri ale unor consumatori, care apeleaza in mod frecvent la produsele de sezon oferite de producatorii locali, alegand mai rar sa achizitioneze si alte produse agro-alimentare de import sau care trebuie sa parcurga o distanta prea mare pana la destinatari.

Eco-dietele militeaza pentru stimularea productiei locale de alimente, fie ele de natura vegetala sau animala, stiut fiind ca astfel produsele vor fi mult mai proaspete, nu vor mai necesita conservanti si, in plus, se vor face si economii importante cu costurile la combustibilii si energia electrica necesara pentru producerea, transportul si depozitarea acestor alimente.

Producatorii locali isi pot face astfel estimari foarte serioase an dupa an si vor reusi de obicei sa satisfaca cererea, dar numai daca ofera marfa de calitate si sunt si incurajati sa o desfaca in conditii cat mai civilizate si atragatoare pentru clienti. Produsele lor nu ar trebui sa fie aduse de la distante mai mari de 150-200 km deoarece cam aceasta este raza optima de deservire chiar si a unor centre urbane mai mari.

Se poate in acest fel stimula la maximum productia locala de legume, fructe si produse de origine animala, fiind de apreciat acei producatori mai receptivi, care deja au investit in fabrici si ferme medii pentru procesarea laptelui si a carnii, crescatorii locale de peste sau ferme de pasari si ferme agricole. Asemenea intreprinzatori nu pot da gres niciodata daca se bazeaza pe estimari precise de piata si respecta intru totul normele internationale de calitate.

O eco-dieta nu poate fi decat una sanatoasa deoarece se vor consuma de obicei doar alimente proaspete, de sezon, produse natural si care au suferit modificari chimice minime. Este cazul laptelui procesat in mini-fabricile care au inflorit in apropierea marilor centre urbane, a carnii proaspete, a untului si lactatelor, dar si a legumelor si zarzavaturilor care pot fi procurate direct de la tarani sau de la magazinele de profil care se aprovizioneaza cu marfa ieftina si sanatoasa de la producatorii locali.

Avantajele unei eco-diete se rasfrang asupra intregii familii, atat adultii cat si copiii putand sa beneficieze de un maximum de nutrimente benefice pentru starea de sanatate a organimului, obtinute din surse destul de bine diversificate, dar e adevarat ca uneori sa vor introduce in meniu si anumite produse care nu pot fi procurate pe plan local. Acest lucru insa se intampla nu pentru ca piata locala nu ar reusi in prezent sa ofere cam toata gama de nutrimente ci pentru ca populatia a devenit ceva mai selectiva si mai rafinata in ce priveste preferintele culinare si unii mai doresc sa se si trateze cu niste delicatese, la ocazii.

Intrucat micii producatori nu isi pot permite sa depoziteze marfa pe termen lung si nici sa creasca productia in termen foarte scurt, la cerere, eco-dietele se afla deocamdata pe muchie de cutit, dar o mai buna constientizare din partea populatiei a rolului pe care il putem avea fiecare in stimularea producerii de alimente pe plan local ar putea avea un impact bun reusindu-se astfel sa se asigure un aport constant de produse proaspete si sanatoase pe piata agro-alimentara.

Autoritatile locale sunt si acestea constiente de importanta introducerii in dieta zilnica de produse sanatoase si naturale si nu de putine ori au incurajat in mod direct producatorii locali, protejandu-i atat de monopolul marilor distribuitori cat si de mafia pietelor agro-alimentare din capitala si alte mari orase ale tarii. In prezent, in Romania, productia locala de alimente si produse agricole se afla in plina crestere, desi criza economica mondiala ameninta sa tina lucrurile pe loc din acest punct de vedere pentru o perioada cam lunga de vreme.

Autor:  Lucia Mihailescu