Ceaiul face indiscutabil parte dintr-o lunga traditie culturala, fiind dintotdeauna privit ca o marca a civilizatiei si avand o istorie interesanta, plina de suisuri si coborasuri. Chinezii se pare ca au descoperit inca din mileniul al III-lea inainte de Cristos binefacerile pe care le aducea ceaiul pentru sanatate si starea de bine, iar vecinii lor, japonezii, au preluat acest obicei si l-au adus la perfectiune.

In intreaga Asie, ceaiul s-a raspandit apoi cu rapiditate, europenii nestiind mai nimic despre acest obicei pana tarziu, in secolul al 17-lea dupa Cristos, cand ceaiul ajunge sa fie comercializat si in mai multe tari din Europa. Din Europa, ceremonialul de servire a ceaiului este imediat preluat si de catre americani, iar Imperiul Britanic incepe sa controleze aceasta profitabila afacere distribuind ceai in intreaga lume civilizata.

In prezent, ceaiul nu mai reprezinta un secret pentru nimeni, fiind larg distribuit in diferite forme si ambalaje dintre cele mai atragatoare. Dintre sortimentele specifice arborelui traditional de ceai (Thea sinensis), se pot distinge 3 tipuri de culturi, respectiv ceaiul negru, ceaiul verde si ceaiul Oolong. Ceaiul poate fi distribuit sub forma de frunze de ceai sau la pliculet si se serveste in mod traditional in cesti din argila unde se pun mai intai frunzele de ceai si apoi se toarna apa fierbinte si se lasa totul sa se odihneasca timp de 5 minute.

Diferitele tipuri de ceai cunoscute si distribuite in intreaga lume pot aduce si o serie de beneficii pentru sanatate, dar ceaiul se bea in primul rand pentru gustul sau deosebit si este o bautura speciala, care intr-adevar necesita un ceremonial special prin care sa fie onorata aceasta planta si parfumurile sale unice.

Autor:  Lucia Mihailescu