Cu o origine incerta, hreanul a trecut prin istorie ca un fel de condiment alternativ, preferat rar in bucatarie probabil din cauza gustului sau puternic si usor amarui. Se crede ca provine tot din zona Marii Mediterane si este cunoscut in aceste locuri mai putin pentru proprietatile sale nutritive si mai mult pentru valentele sale medicinale in tratarea afectiunilor respiratorii.

Hreanul este o planta cu radacina lunga, ascutita si inelata care de obicei se comercializeaza proaspat putand fi intalnit si ca produs uscat sau sub forma de pudra. Recunoastem hreanul de calitate datorita aspectului sau puternic si ingrosat. Daca ii zgariem usor coaja va degaja o aroma foarte puternica. Poate fi conservat cu usurinta si se pastreaza in conditii bune in otet alb sau simplu, la congelator.

In plan culinar hreanul se foloseste in special in salate diverse, ca garnitura la mesele bogate in grasime. Se poate folosi si la prepararea unui sos specific, sosul de hrean, foarte cautat in special de catre anglo-saxoni. Si alaturi de branzeturi grase, oua reci, carnati sau sunca hreanul este bine primit in sosuri sau garnituri variate. Gratarele de peste si carne rosie pot si acestea sa fie insotite de hrean pe post de condiment. Putem atenua simtitor gustul puternic al hreanului daca il fierbem sau il adaugam in compozitii fierbinti.