Uleiul de mir provine de la un arbore din familia Burseraceae, ale carui rasini pot fi utilizate pentru producerea unui ulei de calitate superioara printr-un proces laborios de distilare. Acest arbore era cunoscut si egiptenilor, si romanilor din vechime care il utilizau la ritualurile funerare, in ceremoniile religioase, dar si ca produs cosmetic.

Uleiul de mir are puternice proprietati antibacteriene si antifungice fapt care il face deosebit de util in multiple preparate pentru uz medicinal, de la pasta de dinti pana la medicamente pentru sistemul digestiv sau pentru sanatatea pielii. In cantitati de peste 2 grame uleiul de mir s-a dovedit a fi nociv pentru uzul intern, dar introdus in cantitati mai mici poate ajuta la tratarea unor probleme de sanatate diverse.

In plan religios, uleiul de mir este frecvent utilizat in biserica crestina si alte religii, aici avand nu doar un rol ritualic, dar si unul foarte practic prin aceleasi proprietati antibacteriene si antifungice mentionate anterior. Pruncul Iisus a fost el insusi binecuvantat de catre cei 3 magi cu ulei de mir, semn ca se cunostea inca din acele vremuri valoarea de nepretuit a acestui produs pentru sanatatea omului.

Pentru femeile gravide uleiul de mir se poate dovedi insa foarte nociv mai ales daca este aplicat pe membrane expuse ale corpului si acestea ar trebui sa se protejeze de uleiul de mir in toata perioada graviditatii. Altfel, uleiul de mir are proprietati de exceptie atat pentru uz extern cat si intern. Nu se recomanda insa consumarea uleiului de mir ca atare deoarece se poate gresi dozajul corect si astfel pot aparea efecte secundare de nedorit.

Autor:  Lucia Mihailescu