Moda produselor alimentare organice promovata larg in ultima vreme a reusit sa dea nastere unui nou stil alimentar si de viata numita locavorism si care se refera la persoana sau grupul de persoane care isi procura alimentele din zona unde locuiesc, adica de pe o raza maxima de 100 de mile sau 160 de kilometri.

In acest mod ne-am putea procura cu totii toate cele necesare unei alimentatii sanatoase daca bineinteles va putea fi stimulata corespunzator si productia locala de produse agro-alimentare. Avantajele ar fi ca astfel putem consuma o hrana si mai gustoasa, si mai plina de nutrimente, evitandu-se transportul si depozitarea pe perioade prea lungi de vreme.

Incurajarea fermierilor locali si a producatorilor de alimente se intampla de ceva vreme si in tara noastra cu rezultate dintre cele mai bune, astfel incat sa avem cu totii acces la legume, fructe, oua si lactate proaspete, aduse pe piata din zone aflate in imediata noastra apropiere. Totul se afla abia la inceput, dar rezultatele pozitive ne fac sa speram la mai bine pentru viitor.

Inclusiv preturile scad gratie promovarii locavorismului, fiind mai mici si cheltuielile cu transportul, si cele cu producerea propriu-zisa de produse alimentare. Este o alternativa ecologica si profitabila pentru toata lumea, iar autoritatile din Romania au procedat corect atunci cand au decis sa incurajeze si productia alimentara la nivel local.

In ce priveste modul in care sunt cultivate plantele in diferite zone ale tarii noastre sau modul in care sunt crescute animalele de ferme, aici lucrurile sunt putin ramase in urma, dar exista initiative menite sa scuture inertia vechilor metode de productie, promovandu-se in prezent mai ales acele produse obtinute in mod organic, fara apelul la genetica, substante chimice sau cultivare intensiva.

O serie de produse alimentare nu pot fi insa procurate in nici un fel de pe piata locala de alimente, asa cum este de exemplu cazul citricelor, a fructelor exotice, a unelor condimente sau a altor produse care nu pot exista prin forta imprejurarilor intr-o anumita arie geografica, dar acest lucru nu inseamna ca si cartofii, rosiile, carnea pentru consum sau branzeturile vor mai trebui importate de la mari distante ci doar ca se poate investi suplimentar in comertul cu alimente mai greu de procurat, dar in acelasi timp punandu-se totusi accentul si pe sustinerea productiei locale.

In mod previzibil, produsele obtinute in imediata noastra apropiere vor trebui sa fie mai sanatoase decat alte produse similare aduse de la mari distante, dar si mai ieftine si deci mai convenabile din toate punctele de vedere. Exista sanse bune ca locavorismul sa prinda radacini puternice si in Romania insa va fi nevoie de eforturi continue din partea tuturor celor implicati pentru sustinerea acestui trend benefic unei alimentatii sanatoase si unei economii foarte echilibrate.

Autor:  Lucia Mihailescu