Site coolinaria.ro

Socul - sanatate naturala


Socul - sanatate naturala Despre soc se stie faptul ca e una din putinele plante de la care pot fi utilizate florile, fructele, frunzele etc. Cine nu a baut socata sau cine nu a mancat dulceata de soc? Mai putine se stiu, insa, despre planta din punct de vedere farmaceutic.
Noi, acum, spre exemplu, daca racim, preferam niste medicamente si un ceai cu lamaie. Bunicii, in schimb, isi faceau ceai din florile de soc. Indiferent despre ce afectiune a aparatului respirator era vorba, tuse, raceala, bronsita sau astm, apelau la acest remediu naturist pentru ca ii cunosteau proprietatile.

Mai ales in sezonul rece, dar nu numai, toti medicii ne fac recomandari pentru intarirea sistemului imunitar. Ei bine, in asemenea situatii socul este ideal, mai ales ca reprezinta o importanta sursa de vitamina C si de saruri minerale.
Tot ca utilizare interna este de remarcat intrebuintarea lui pentru ameliorarea durerilor de ficat, de stomac sau de vezicula biliara.
Persoanele care doresc sa slabeasca sau cele care sufera de constipatie de natura nervoasa pot apela cu incredere la produsele obtinute din soc. Acesta stimuleaza digestia, favorizeaza transpiratia si are proprietati laxative.

Utilizarea externa consta, in primul rand, in bai, infuzii etc. Datorita proprietatilor antiinflamatorii, cateva asemenea bai, spre exemplu, vor ameliora afectiunile reumatice si sciatica.
Chiar si infectiile oculare si eczemele, in stare incipienta, pot fi tratate cu soc. Proprietatile antiseptice si antinevralgice il recomanda in caz de umflaturi, dureri, arsuri etc.

Fructele de soc sunt unele dintre cele mai puternice dezinfectante, eliminand din corp foarte multe toxine. Ele se consuma sub forma de gem, peltea, vin, lichior, tuica etc. Din scoarta de soc se fac purgative, iar ceaiul din frunze are un efect puternic de depurare a sangelui.
Frunzele proaspete, sub formă de cataplasme, se aplică in special pe contuzii, hemoroizi externi si in zonele cu dureri reumatice. Fierte, ele se pun drept cataplasme pe rani.

Autor:  Alina Tibichi