In functie de compozitia pe care o pregatesti, clatite, paine sau turta dulce, folosesti un anumit fel de agenti de crestere. Cei mai cunoscuti sunt drojdia, bicarbonatul de sodiu si praful de copt.

1. Bicarbonat de sodiu
- are gust usor sarat;
- reactioneaza cu componentii acizi din aluat, eliberand dioxid de carbon. Acestuia i se datoreaza cresterea aluatului si formarea texturii pentru clatite, prajituri si alte alimente prajite sau coapte in cuptor;
- reactioneaza cu: fosfati, sare de lamaie, suc de lamaie, iaurt, lapte batut, otet, cacao etc.
- e folosit adesea pentru a inmuia legume, iar in bucataria asiatica pentru a fragezi carnea;
- producerea dioxidului de carbon incepe in jurul temperaturii de 80 grade Celsius, asadar aluatul nu creste pana cand nu e bagat in cuptoru incalzit;
- e utilizat pentru: turta dulce, prajituri cu fructe, ciocolata sau morcovi;
- daca pui prea mult bicarbonat de sodiu, foarte posibil ca prajitura sa aiba o aroma neplacuta si sa se absoarba;
- trebuie tinut intr-un recipient inchis etans, in loc uscat si racoros;
- bicarbonatul de sodiu sau albusurile batute spuma pot substitui cu succes praful de copt. Jumatate de lingurita de bicarbonat inlocuieste 5 g de praf de copt, iar 2-3 albusuri batute spuma, 1 praf de copt.

2. Praf de copt
- este un agent de crestere uscat, folosit pentru a obtine produse pufoase;
- are in compozitie: alcaliu, bicarbonat de sodiu si un acid (sare de lamaie + faina de porumb sau orez, care absoarbe umiditatea);
- prin eliberarea dioxidului de carbon in aluat, are loc o reactie, iar bulele din compozitia umeda isi maresc volumul;
- se amesteca mult mai usor cu restul compozitiei;
- se foloseste in loc de drojdie pentru aluatul care nu creste suficient;
- acizii din praful de copt pot actiona rapid (la temperatura camerei – aspect spumos la alua) sau incet (doar in cuptor – cresterea in volum a aluatului);
- pentru ca, in general, incepe sa produca dioxid de carbon din momentul in care se amesteca ingredientele uscate cu cele umede, compozitia trebuie bagata repede in cuptor;
- il poti pregati acasa din: jumatate lingurita sare de lamaie si un sfert de lingurita bicarbonat de sodiu. Acesta este echivalentul unei lingurite de praf de copt;
- se depoziteaza in loc uscat si racoros;
- acum mult timp in urma, in loc de praf de copt se folosea apa de cenusa.

3. Drojdie
- se gaseste pe piata sub mai multe forme;
- drojdia uscata rezista mai mult timp;
- un singur cub poate fi folosit la retetele cu aluat intre 500 grame si 1 kg;
- procesul de fermentatie consta in convertirea amidonului si a zaharului in dioxid de carbon;
- drojdia proaspata este apreciata ca avand cea mai buna aroma;
- nu cumpara drojdie inchisa la culoare sau faramicioasa;
- drojdia granulara poate fi pusa direct in aluat, dar nu este indicata pentru masina de paine;
- drojdia uscata si cea proaspata trebuie testate. Dizolva drojdia in apa calda, cu putin zahar si las-o deoparte 5-10 minute. Daca inca e valabila, ar trebui sa faca spume. In caz contrar, nu e buna, intrucat nu va ajuta la cresterea aluatului;
- drojdia uscata poate fi pusa direct in faina;
- temperatura optima atunci cand amesteci drojdie cu apa trebuie sa fie de 38 grade Celsius. Daca nu ai termometru, amesteca 30 ml apa clocotinda cu 600 ml apa rece, apoi ia din amestec cantitatea de lichid de care ai nevoie si adauga drojdie;
- drojdia proaspata este perisabila, de aceea trebuie folosita in doua saptamani din momentul cumpararii;
- drojdia uscata rezista mai mult, dar trebuie tinuta intr-un loc racoros, intunecos si uscat.

4. Aer si abur
- sunt considerati drept alt agent de crestere;
- compozitia trebuie pregatita la o temperatura suficient de ridicata pentru ca apa sa se evapore.

Autor:  Alina Tibichi