Datorita solului fertil, din bucataria egipteana nu vor lipsi niciodata cerealele, legumele si verdeturile. In perioada Antichitatii, se consumau cu precadere legume si paine, iar carne nu-si permitea oricine. Acest lucru e valabil si astazi. Insa, ca si in cazul altor culturi, multe retete din zilele noastre nu sunt tocmai de origine egipteana.

Egiptul antic
Mancarea de baza consta in paine, legume, ceapa, peste uscat si bere. Egiptenii de rand consumau carne numai la ocazii speciale, cum ar fi sarbatori intrucat, era foarte scumpa. Uneori, se mai mergea la vanatoare. In timp au fost incluse in alimentatie radacinile si fructele uscate.

De pe masa persoanelor bogate nu lipseau, in schimb, carnea si vinul. Painea era consumata si de saraci, si de bogati.
Meniu obisnuit: paine, peste, carne de taur, vin, ulei de masline, grasimi, miere de albine, smochine, legume.
Ca indulcitor, se foloseau miere de albine si un sirop din suc de strugure nefermentat, stafide, smochine si roscove.

Se stie ca mancarea era fiarta, facuta la aburi, prajita, la cuptor sau la grill. Pentru aroma, egiptenii puneau in mancare sare, ridichi, ceapa si usturoi.
Dintre condimentele egiptene, astazi folosim: chimion, marar, coriandru si seminte de salata. Mai apoi putem aminti de scortisoara, rozmarin, mustar, susan, fenicul.

Se gatea atat in cuptoare de lut, cat si la foc deschis. Drept combustibil se folosea lemnul, iar uneori carbunele de lemn.
Bucataria era amplasata intr-un colt al curtii sau pe un acoperis terasa.
Ustensile de gatit: oale, borcane, castroane, tigai, polonic, sita, tel. Daca saracii mancau, in general cu mana, bogatii foloseau tacamuri din bronz, argint si aur.
Pestele si carnea se conservau fie cu sare, fie prin uscare.

Datorita faptului ca solul era fertil, egiptenii antici semanau grau si orz. Mai intai, graul era transformat in faina, apoi se amesteca cu fermenti si apa, iar aluatul se punea la copt in cuptor. Din orz se facea berea. El se mai amesteca cu drojdie si, la fel, aluatul se punea in cuptor, la copt. Dupa aceea era faramitat intr-un vas foarte mare, amestecat cu apa si lasat sa fermenteze. La final i se adaugau miere de albine si curmale.

Vinul se pregatea din struguri, prune si rodii.
Legume cultivate: ceapa, usturoi, fasole, salata verde, linte, varza, ridichi, nap, praz.
Fructe consumate: smochine, curmale, prune, pepene rosu.

Egiptul din timpul nostru
Preparatele egiptene pe care le stim azi isi au originea in bucatariile grecesti, libaneze, turceste, siriene si palestiniene.
Painea continua sa fie de baza. Cea mai comuna este pita, facuta din faina alba rafinata (aysh shami) sau faina din grau integral (aysh baladi).
Si fasolea este de baza in bucataria egipteana. Se fierbe si se piseaza, apoi se amesteca cu legume si condimente si se foloseste pentru sandvisuri ori la micul dejun.

Specifica verii este Molokhiyya, mancarica de legume, alaturi de orez si paine.
Chiar si acum, carnea este un lux pentru multi egipteni. De obicei, e gatita cu legume si servita cu orez.

Mancaruri egiptene
- Kushari. E considerata mancarea nationala. Se pregateste din: sos de rosii, linte, orez, ceapa caramelizata, usturoi si naut. Interesant este ca nu are origini egiptene. Ea a fost adusa in Egipt de armata britanica prin secolul al XIX-lea;
- Feseekh. Se serveste numai in timpul festivalului Sham-El-Nessim, care se deruleaza primavara;
- Torly: friptura de miel sau, uneori, de vita, cu cartofi, ceapa, mazare si fasole;
- Kofta: carne de miel cu ceapa si condimente;
- Hamaam: gugustiuc umplut cu orez, apoi gatit pe gratar;
- Ruzz: orez cu nuci, legume si putina carne;
- Bataatis: cartofi fierti / prajiti / umpluti cu orez;
- Fatir: clatite umplute cu oua, caise etc.).

Egiptenii de astazi mananca diverse budinci si aluaturi cu sirop de miere de albine. Cea mai cunoscuta este baclavaua (aluat cu nuci si miere).

In lunile de iarna se gasesc banane, curmale si portocale. Vara, pietele sunt pline de pepene rosu, piersici, prune si struguri.
Bauturile alcoolice se gasesc in mare parte doar prin localuri, intrucat musulmanii nu au voie sa le consume.

Autor:  Alina Tibichi