Pentru multe persoane, micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, pentru altele, doar ceva frugal.

In functie de timp si disponibilitate, fie alocam un timp considerabil savurarii lui, fie aproape ca-l omitem.

Micul dejun englezesc a aparut pe la 1800, cand victorienii au inceput sa perfectioneze varianta initiala de mic dejun (paine, carne rece sau peste si bere mai slaba).
Cel pe care il stim noi astazi s-a creionat in timpul Revolutiei Industriale, din secolul al XIX-lea, cand stilul de viata a inceput sa se schimbe considerabil.

Daca pana atunci doar patura inalta a societatii avea acces la ceai, cafea, zahar si ciocolata, odata cu aparitia importurilor, si-au permis si locuitorii de rand sa-si cumpere asa ceva.

Conceptul de mic dejun englezesc a aparut datorita doamnei Beeton, sotia unui proprietar de editura. Ea a fost cea care a vorbit despre importanta micului dejun pentru sanatate.

Abia dupa Primul Razboi Mondial, micul dejun a inceput sa fie servit si in hoteluri, cafenele, restaurante.



Evolutia ideii de mic dejun
Conform studiilor, la inceputuri, micul dejun era simplist si se baza pe faina de porumb.
Amestecata in anumite cantita cu apa fierbinte si alte ingrediente, era pregatite mai multe feluri de paine, inclusiv budinca de crupe, corn Dodger (din: faina de porumb, apa, lapte batut si praf de copt).

In evolutia lui, a urmat apoi epoca victoriana, in care micul dejun era o varianta imbunatatita a celui american.
Datorita dezvoltarii si introducerii si altor preparate (cereale, oua, peste, carne, paine, fructe), era si normal ca meniul acestuia sa fie destul de scump.
Se poate spune chiar ca micul dejun englezesc este echivalentul unui brunch de astazi (cu: carne, briose englezesti, oua posate, suc de portocale, mazare verde etc.)



Dupa aceasta perioada au urmat celebrele cereale.
Se crede ca micul dejun cu cereale a fost inventat de adventisti (ei au pus bazele Sanatoriului Battle Creek, unde erau promovate cerealele ca fiind bune pentru sanatate).

Gogosile binecunoscute, initial, au fost introduse de olandezi drept gogosi dulci prajite in grasime animala.
Termenul gogoasa se refera ori la bilele mici de aluat care aratau precum nucile, ori la o reteta de la mijlocul secolului al XIX-lea, care consta in introducerea unui miez de nuca in mijlocul gogosii prajite.



Conform unei carti publicate in 1843, egiptenii beau dimineata o cafea si fumau, iar pana la amiaza nu mancau nimic.
Mai apoi au adoptat si ei ideea de masa de dimineata, pregatind-o din: paine, oua, branza, unt, lapte batut, smantana groasa, fasole fierte.
In lumea araba, tot conform unei carti aparute in 1843, beduinii mancau dimineata lacuste cu unt pe paine.

In timpul Ramadanului, musulmanii inlocuiesc micul dejun cu suhoor, o masa consumata inainte de rasaritul soarelui si formata din: paine, fructe, pasat de ovaz.
Cat despre populatia saraca a Libanului, aceasta manca odinioara doar salata verde cu paine la micul dejun.

Pe de alta parte, cand spui mic dejun american, spui: suc de portocale (aparut pe la 1900), sirop de artar, apoi gofre, cereale (popcorn cu lapte si indulcitor) si mic dejun cu cereale rece (granola – 1878).



Despre micul dejun european
- sunt renumite croissantele, originare din Austria;
- micul dejun frantuzesc este adesea similar cu micul dejun continental;
- un mic dejun britanic obisnuit presupune: oua jumari, carnati, bacon, ciuperci, fasole gatite, rosii, cartofi;
- in Olanda se servesc gofre la micul dejun.

Autor:  Alina Tibichi