Iti prezint in cele ce urmeaza cea mai plictisitoare dieta pe care am intalnit-o pana acum (cu scuzele de rigoare pentru persoanele care o considera extraordinara). Este vorba de dieta Beverly Hills, un program nutritional care promite ca putem pierde pana la 8kg in 35 de zile consumand alimentele combinate doar pe baza continutului lor: proteine, carbohidrati, glucide, fructe, etc.

Este o plictiseala culinara in toata regula. Principiul de baza ne spune ca proteinele merg mana in mana cu ele insele, glucidele la fel si fructele sunt usor exclusiviste. Mai mult, proteinele nu se inteleg sub nici o forma cu carbohidratii si nici carbohidratii cu proteinele. De asemenea, fructele sunt senzationale, dar daca ai putea sa le mananci doar pe ele, pentru ca altfel, geloase fiind, se supara si nu te mai ajuta sa slabesti. Dieta Beverly Hills nu impune un numar de mese pe zi si nici anumite cantitati de hrana. Secretul consta in combinarea inteligenta a alimentelor si in alternarea lor in functie de anumite reguli si la intervale orare specifice. Se pare ca poti incepe ziua cu o anumita categorie de fructe si, daca totusi ti-e pofta de un alt gen, trebuie sa astepti o ora si, daca ti s-a facut foame si vrei altceva, va trebui sa mai astepti alte doua ore. Dupa care, daca treci la alt tip de aliment, nu mai ai voie sa consumi fructe in acea zi, poate sa ti se faca rau de pofta, nu conteaza.

De la un tip de aliment la altul va trebui sa faci mereu pauze de cate doua ore. in rest poti manca oricat, oricand. Mie personal mi se pare usor aberant. Pai daca eu ma indop o zi intreaga cu glucide nu patesc nimic rau si mai si slabesc pe deasupra?

Exista multe voci care sustin ca aceasta dieta nu se intemeiaza pe criterii stiintifice. Ca slabitul intervine doar datorita scaderii poftei de mancare din cauza alimentatiei rutiniere. Singurele lucruri bune – dupa parerea mea- pe care le stabileste dieta Beverly Hills se refera la preferinta pentru fructe si la renuntarea la produsele cu indulcitori. in rest mi se pare cam haotica si mult prea monotona.

Autor:  Raluca Alupoaie