Acest articol este special conceput mai mult pentru a ma convinge pe mine de importanta pauzei de pranz. Sunt workoholica si ma mandresc cu asta, dar nu este bine deloc, pentru ca in ultimii doi ani, de cand am devenit dependenta de munca, am imbatranit cu 10. Nu e bine, nu faceti la fel.

Exista lucruri mai importante decat sa incerci toata viata sa fii tot mai bun. Nu ma intelege gresit. Este bine sa fii ambitios, sa vrei sa evoluezi, dar sa nu exagerezi, sa nu faci din asta un scop in sine pentru ca ajungi sa pierzi toate bucuriile care constituie la urma urmelor rostul vietii noastre pe pamant.

Pentru a reusi sa le facem pe toate, pentru a putea trai clipa, trebuie in primul rand sa fim sanatosi. Chiar si pentru a putea continua sa ne sacrificam pe „altarul” biroului tot avem nevoie sa fim sanatosi. Si pentru a fi sanatosi trebuie sa acordam o atentie deosebita alimentatiei, exercitiului fizic si odihnei.

Pauza de masa este o ocazie pentru a indeplini doua dintre cerintele de mai sus: relaxare si alimentare. Sper ca nu faci si tu asa cum fac eu, uitand sa ridic ochii din monitor multa vreme, rontaind mereu produse nesanatoase, indopandu-ma cu bauturi carbogazoase si ciocolata. Nu ma ridic de la birou decat daca e neaparat necesar sau daca ma apuca vreun carcel ceva.

Apoi ajung acasa si ma sperii uitandu-ma in oglinda: cearcane, culoare cadaverica, ochi rosii, piele uscata, par lipsit de stralucire. Si toate astea pentru ca nu reusesc sa imi impun ca la pranz sa imi iau o pauza de un sfert de ora in care sa ma ridic si sa fac cativa pasi si sa mananc un sandvis in timp ce mai schimb cateva vorbe cu colegii.

Un sandvis cu branza dietetica sau carne de pui, o rosie, un ardei, o frunza de salata, un fruct, un iaurt, cat iti poate lua sa iti prepari si sa consumi asa ceva? Si cat de bine ma voi simti dupa... si cat randament voi da... Da, trebuie sa schimb ceva in viata mea haotica. De azi inainte imi voi lua pauza de masa, pentru ca nu vreau sa ies la pensie inainte de a implini 30 de ani. Ce parere ai?

Autor:  Raluca Alupoaie