Gentiana este o planta alpina sau sub-alpina care poate fi intalnita in diverse variante si care are multe proprietati terapeutice, unele cunoscute omului de multa vreme, iar altele abia aflate pe masa de lucru a savantilor. Ceea ce uneste toate sortimentele de gentiana este gustul lor foarte amar, care origineaza din chiar radacina plantei.

De-a lungul istoriei medicinei, gentiana a fost folosita foarte mult ca tonic, antidot pentru otravuri, iar ocazional si ca agent util la fabricarea berii alcoolizate. Se spune ca a fost descoperita de Gentius, regele Ilyriei, si de aici si denumirea sa din prezent.

In medicina se folosesc atat radacina cat si partea superioara a plantei si se stie ca gentiana are un rol benefic in tratarea afectiunilor sistemului digestiv, dar si in recuperarea organismului dupa boala, cand sistemul imunitar este complet la pamant. De asemenea cotribuie simtitor si la cresterea poftei de mancare.

Efectele benefice ale extractelor de gentiana se rasfrang deopotriva asupra sistemului imunitar cat si asupra ficatului, a sistemului digestiv sau a sistemului nervos. Radacina de gentiana este un bun antiinflamator, antiseptic, febrifug si tonic general.

Radacina este foarte bine dezvoltata si se recolteaza de obicei toamna pentru a fi apoi lasata la uscat. Mai ales plantele care nu au dat in floare se pare ca sunt mai indicate pentru uz medicinal si de aceea mai cautate. Gentiana este o planta destul de rara, in multe locuri chiar protejata de lege, si de aceea produsele medicale obtinute din aceasta planta sunt fie foarte scumpe, fie contrafacute si, de aceea, nerecomandate pentru proprietatile lor terapeutice.

Autor:  Lucia Mihailescu